Sunt băuturi care se beau și se uită — și sunt băuturi care duc cu ele aproape un veac și jumătate. Un espresso Caffè Vergnano 1882 face parte din a doua categorie. În ceașca aceea mică încape o poveste de peste 140 de ani: cinci generații ale unei familii din Piemont care au făcut, neîntrerupt, același lucru — au prăjit cafea. De la o băcănie de provincie până la rafturile din peste optzeci de țări, saga Vergnano este una dintre cele mai longevive povești de familie din întreaga cafea italiană.

1882: o băcănie și o obsesie

Totul începe la Chieri, un orășel din colinele de lângă Torino, unde Domenico Vergnano deschide, în 1882, o mică băcănie. Printre mărfurile lui se află și cafeaua — pe care, în loc s-o vândă pur și simplu, alege s-o prăjească singur. Pasiunea aceasta devine repede mai mult decât un meșteșug: devine identitatea afacerii. Vergnano își deschide depozite la Torino, la Alba și la Chieri, iar numele său începe să se lege, în Piemont, de o cafea prăjită cu grijă, nu industrial.

Detaliul care contează nu este vechimea în sine, ci continuitatea. Casa se prezintă astăzi drept cea mai veche torefacție din Italia, iar pretenția nu este goală: din 1882 până azi, prăjirea a rămas în mâinile aceleiași familii. Puține branduri alimentare din lume pot spune că au făcut, fără întrerupere, același gest, de-a lungul a cinci generații care s-au succedat una după cealaltă.

A doua generație și drumul până la plantație

Dacă fondatorul a pus pasiunea, fiul său a adăugat îndrăzneala. În 1930, Enrico Vergnano, fiul lui Domenico, ia o decizie neobișnuită pentru un torefactor european al epocii: cumpără o fermă de cafea în Kenya. Într-o vreme în care aproape toți prăjitorii europeni cumpărau boabe prin intermediari, Vergnano alege să meargă direct la sursă, ca să controleze el însuși calitatea de la plantație până în ceașcă.

Gestul are valoare de strategie, nu doar de aventură. Stăpânirea materiei prime — soiul, terenul, recolta — îi dă familiei o independență rară și o școală practică despre cafea pe care puține case o aveau. Este momentul în care Vergnano încetează să fie un negustor local și devine un cunoscător al cafelei de la rădăcină.

1970: noua eră

A treia generație preia frâiele într-un moment de cotitură. În 1970, Carlo și Franco Vergnano — care își petrecuseră copilăria chiar în băcănia bunicului — preiau conducerea companiei și o pregătesc pentru o cu totul altă scară. Sub mâna lor, atelierul de familie începe drumul spre o casă de cafea cunoscută dincolo de granițele Piemontului, fără să-și piardă însă rețeta de bază: prăjirea lentă, atentă, moștenită de la Domenico.

Echilibrul acesta — creștere fără trădarea metodei — devine marca distinctivă a deceniilor următoare. Compania se modernizează, dar refuză să industrializeze gustul. Cafeaua rămâne, în esență, aceeași pe care o vindea băcănia din Chieri.

A patra și a cincea generație, azi la cârmă

Astăzi, conducerea casei este împărțită între a patra și a cincea generație. Din a patra fac parte Carolina, Enrico și Pietro Vergnano; dintre ei, Carolina a scris o pagină aparte — a lăsat o carieră în Franța și s-a întors în Italia pentru afacerea familiei, devenind, după propriile cuvinte, „prima femeie CEO după trei generații". Alături de ei, a cincea generație a familiei a început deja să intre în afacere, semn că povestea începută la Chieri își caută de pe acum următorul capitol. Peste toate, brandul își propune să păstreze valorile de familie și să crească în piețele noi, fără să renunțe la sufletul artizanal.

Tot aici se așază și grija pentru transmiterea meșteșugului. Prin Accademia Vergnano, casa își formează proprii baristi și răspândește, dincolo de propriile cafenele, cultura espresso-ului făcut corect. Cafeaua nu este doar vândută; este și predată mai departe, ca o limbă de familie.

De la Chieri la peste optzeci de țări

Drumul de la băcănia piemonteză la prezența globală spune mult despre cum a crescut casa fără să se piardă. Cu sloganul „L'autentico Espresso Italiano", Vergnano și-a dus cafenelele în orașe din toată lumea, a deschis locații în gări și aeroporturi — inclusiv la Roma Termini — și a ajuns, prin parteneriate, până la Singapore, Tokyo, New York sau Toronto. Astăzi, cu sediul la Santena, lângă Torino, compania exportă în peste optzeci de țări.

Un alt reper al maturității a venit în 2021, când Coca-Cola HBC a preluat o participație de 30% pentru a gestiona distribuția internațională — un pas care a dus cafeaua de familie pe rafturi de pe mai multe continente, fără ca familia să piardă controlul asupra prăjirii. La aniversarea celor 140 de ani, casa și-a povestit chiar istoria într-o carte, „Il fuoco sotto al caffè" („Focul de sub cafea") — un titlu care spune, în patru cuvinte, tot ce trebuie știut despre o familie care păzește, de generații, același jar.

Aceeași ceașcă, la București

Toată această poveste de aproape un secol șți jumătate se termină, pentru băutorul din București, într-un gest foarte simplu: o ceașcă de cafea pusă pe masă. La Art Deco Café, amenajat în curtea Casei Tătărescu — monument istoric din 1935, astăzi EkoGroup Vila —, cafeaua de pe espressor este chiar Caffè Vergnano 1882. Între zidurile vechi de cărămidă și la umbra teilor, espresso-ul piemontez își găsește un cadru pe măsura vârstei lui.

Este, până la urmă, o întâlnire potrivită: o cafea cu istorie de familie, servită într-o casă cu istorie de familie. Lista completă — de la espresso scurt la cappuccino, flat white sau variantele cu lapte vegetal — se vede în meniul Art Deco Café, pe Strada Polonă 19, în Sectorul 1 al Bucureștiului; programări la 0771 303 303 sau pe office@ekogroup.ro, iar atmosfera curții pe Instagram, TikTok și YouTube. Un espresso Caffè Vergnano 1882 nu este doar o cafea bună — este o înghițitură dintr-o poveste care durează de peste un secol.